Omul în toate gândurile lui

Transmit in direct, prin platforma de live bloging a ziarului nostru, intrevederea presedintelui Romaniei cu alt presedinte de o egala importanta. Pentru prima data in istorie presedintele este respectat, nu mai face niciun consilier misto de el pe la spate, nu-i mai trage clapa nicio amarata de reportera cand ii spune ca-l vrea la interviu.

Transmit in direct, pentru publicatie si pentru lume, din centrul Caracalului proaspat declarat independent si care tocmai si-a ales presedintele in decursul diminetii dupa o deficitara numarare a voturilor. Nu mai conteaza cum a iesit, e de remarcat ca cineva a stiut sa numere astfel ca-i bagam pe astia mici in Guiness. Cum spuneam, presedintele Caracalului, Baraca Obuzu, cu un nou treling pe el, tricou din proaspata enclava chinezeasca Aphu Mah Tzi, il asteapta pe presedinte la masa la birtul din centrul tarii Caracalului. In sfarsit poate creste inima in noi ca incepem sa fim recunoscuti pe plan international.

Anunțuri

Femeia și statul pe off

Din negura unui gang bine luminat de firma unui magazin mixt deschis de curând acolo se ivea o femeie. Nimic ciudat până aici, semn că astfel de lucruri se întâmplă constant în lume, în România, dar acum era altceva. De fapt e vorba de altă femeie care a trecut prin acel gang. Aceasta s-a găsit cu o prietenă în imediata apropiere a gangului, adică la vreo două bulevarde de el, și a stârnit o discuţie de interes general.
– Ai, mă, tu ești pe off?
– Nu-s pe off, mă, ce-ai?
– Eu așa credeam că nu te-am mai văzut. Da’ ești bine?
– Da, fată, sunt bine.
– Sigur?!
– Sigur! Da’ zi tu ce ai mai făcut. Cum îţi merge cu actualul iubit?
– Foarte bine, ce să zic, merge. Nu prea merge, da’ merge.
Femeia care cu câtva timp în urmă a părăsit gangul și-a scos acu’ telefonul din geantă și a început să tasteze febril.
– No, tu, fată, ce tastezi acolo?
– Stai că îţi zic acum… câteva minute… câteva secunde… GATA!
– Ce-i?! Ce gata?
– Te-am prins! Ești pe off! Uite aici, lista de mesinger, ești off. OFF! așa cum ţi-am zis.
Aceasta, nedumerită, o privea cu stoicismul omului perfect sănătos psihic care se uită la un beat care dansează pe o melodie numai de el auzită.
– Bine, m-ai prins! Sunt pe off, dar nu mai spune nimănui. Nu vreau să mă emoţionez și să mă murdăresc de on.
Și așa telefonia mobilă, smartphone-ul de toate zilele, a mai demascat o făţarnică femeie. Și gangul tot n-are nimic împotrivă.

Din măreţul univers facebook-cian scot şi eu câteva lucruri care pot părea ciudate unor extratereştri veniţi în căutare de viaţă inteligentă, dar atât de banale nouă celorlalţi. A venit toamna, calendaristic cel puţin. Că a venit toamna înseamnă că mamele sau bunicile voastre se reped cu grăbire la calendar să smulgă fila aia cu ultima lună şi vezi că e septembrie. Bun, cădem de acord că e toamnă. Jale mare, mare jale pe întinsul spaţiu online-ăresc odată cu venirea plimbăreților din plimbări. Care cum prinde tastura o arde cu „aww, cea mai sweet vară!” „ah, vară 4eva să fie!” „cea mai culean vară!”. Astfel prinde ideea ca ciunga de pantof. Băi, fiţi serioşi, cui îi pasă?!

Când fute vreunul sau vreuna e futută nu sare pe Facebook/Twitter/altele să spună „aww, mi-am tras vrăbiuţa de coadă :X!” „ah, cel mai adev futai! EVA!”. Dacă atunci când chiar ar fi cineva interesat de aceste mici nimicuri din viaţa fiecăruia nu spuneţi, atunci chiar nu contează cum v-aţi petrecut vara. Majoritatea cu o bere, boem, la Vama Veche şi eventual tag-uind una alta pe poza unde titlul este mare „în Vamă”. Dacă nu spuneţi pe pereţi sau prin tweet-ere că aţi dat o muie într-un gangbang dintr-un gang de la mare, nu spuneţi nici ce pizdoasă a fost vizita la vârfu’ Omu sau la cascada Muiere-Opărită.

Apoi, după ce pui, vin restul, cu aer nostalgic, să dea like sau retweet, sau ce-o mai fi ca să vezi că te-ai distrat bine pentru că, nu e aşa?, nu te distrezi bine decât când cineva spune asta. Ce contează că ai făcut foamea ca un boschetar la mare, ce contează că ai frecat băncile gării la munte, dacă zice unu’ că „frate, ce boss ai fost vara asta!” te-ai scos, ai fost miezul prezervativului. Nimănui nu-i pasă de orice rahat pe care îl fac alţii, dar e legea asocierii: dacă arăt că mie îmi pasă de ce faci tu, poate şi ţie o să-ţi pese în viitor de ce fac eu. Aşa că, în încheiere, dacă nu ai avut o mega super ultra uber pizdoasă klumea bună hot vară dintre toţi cunoscuţii tăi şi nu pui asta pe perete încontinuu până la vara viitoare, rişti să îţi cadă capătul curcubeului în cap şi să mori înainte să pui mâna pe comoara lui.

Moldovenii si triunghiul lor

Probabil ca nu-s cel mai potrivit sa vorbesc despre moldoveni din moment ce eu sunt un bucurestean cu farame de Oltenia in mine, dar sunt roman, deci pot vorbi despre orice fara sa am habar. Dupa cum stiti, moldovenii sunt locuitorii unei provincii tare defavorizata numita Moldova, dar in mintea multor romani ea se numeste Moldovenia. Niciun roman, cand injura cu moldoveni, nu se leaga de Republica Moldova, tara aia unde oamenii se tot gandesc daca vor comunism sau neo-comunism (democratie), ci zic de regiunea Moldova din Nord-Estul Romaniei. Multe mituri s-au creat despre moldoveni, multe adevarate, dar si mai putine false. Moldoveanul e o entitate de om cu care compari plebea societatii cu scopul jignirii celui comparat. Dau spre citire urmatoarea afirmatie: „Bai, ‘tu-te-n gura de moldovean!”, iar dupa asta este clar, l-ai jignit. Daca vrei infrumusetarea limbajului mai bagi „borat, jegos, obosit, corcit, cordit etc.”. Inainte mamele isi amenintau copiii ca daca nu fac ce ele vor ii dau tiganilor sa-i bage in sac. Acum se spune „daca nu faci asta te dau moldoveanului in masina”. Practic, moldovenii au aparut in Romania ca oltenii sa fie ai’ mai amuzanti, ardelenii ai’ mai lenti si muntenii aia mai oraseni, pentru ca in comparatie cu moldovenii toti sunt mai ceva.

Chiar in momentul asta un moldovean citeste impreuna cu tine pe intinsul internet acest articol si-si zice „futu-l in suflet de muntean oparit”. Dar m-am intins prea mult cu punctele lor slabe, insa adevarul e ca nu stiu ce puncte forte au. De exemplu femeile sunt fie laudate, fie injurate. „Da-o dracu’ de putoare, moldoveanca proasta” sau „eh, moldovencele sunt tare sprintene in bucatarie, e normal, asa e la ele”. Niciodata un ne-moldovean nu stie exact cum e un moldovean pentru ca nu stie. Barbatii vor sa le futa femeile moldovenilor, dar sunt si speriati de stufosenia pe care o pot gasi la bifurcatia picioarelor. Pana si un copil de moldovean cand il vezi zici „tulai, da’ fain mai e, manca-l-as! Pui de moldovean, ce sa-i ceri.” Apoi vezi altul si zici „ptiu! Piei drace! Asta-i moldovean clar, urat ca ta-su!”. Poate oi fi lipsit eu de informatiile elementare despre moldoveni, dar ceva am retinut: femeile sunt lenese, dar atat de lenese incat ar putea bate la sportul asta o intreaga padure de lemurieni; moldovencele se descurca in televiziune foarte bine, dovada toate importurile ca Radulescu, Marin etc.; barbatii sunt mari betivi, dar niciodata de bautura buna, doar de ulei de tractor, spirt, apa de gura etc. Erata: imi dau singur cu capul in gura c-am zis „apa de gura”. Moldovenii sunt si saraci, deci ramanem la ulei de motor, spirt si poate dude fermentate. Moldovenii sunt lenesi pentru ca sunt saraci si-s saraci pentru ca-s lenesi, dar mereu surprinzator cum doi moldoveni se pot omori pentru bautura cand bautura nu mai e.

Ultima parte buna la moldoveni ar fi ca ei isi accepta conditia. „Ce vrei, asta sunt, moldovean, nu pot mai mult. Par ca-s un ratat si un nimic?! Da, chiar asa sunt.” Si nici macar nu poti incerca sa-i schimbi parerea pentru ca ai minti si tu, stiind ca el e asa. E moldovean, adica moldoveanul e noul tigan. Da-te-n sange de moldovean zgarcit, moldovean libidinos, si orice fel de moldovean, astea-s noile jigniri aplicate de romani pentru orice natie de pe glob de vreo 20 de ani. Si oricat de bune or fi jignirile, niciodata nu se adreseaza unui moldovean. Ei sunt imuni jignirilor care ii caracterizeaza. Si in final, ce ne-am face noi, restul romanilor, fara crimele din Moldovenia, fara violurile babelor, fara betiile dintr-o substanta necunoscuta? Da, exact, ar trebui sa ne uitam la Bendeac si sa ne para amuzant. Ce pacat ca nu e moldovean.

Prin 2007 am intrat în UE cu căţelul de oraş şi cu porcul de ţară, visând la un potenţial fluviu de lapte şi miere. Bine, între timp s-a dovedit o ţeapă, dar acum îmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare din vara lui 2007, la vreo 6 luni de la data la care am început să fim numiţi europeni şi de către celelalte ţări ale vestului Europei. În decorul pitoresc al celor trei case situate într-o rână şi pe uliţa cu o uşoară tentă de ţărână proaspăt ridicată în aer, îşi făcea loc o maşină cu număr de București. Cum în oraş punctul de atracţie este piaţa centrală, cam aşa şi la sat, bodega centrală este acest alfa şi omega al obiectivelor turistice. Ceasul bătea de ora 1, cred că era şi-nainte, iar maşina opreşte acolo, sub privirile celor de la cârciumă, priviri lucitoare, dar calme conform celor spuse de către sticlele goale de pe masă.

„Bună ziua, oameni buni!”. După salut o voce de undeva din spate se aude, dar nu prea apăsat: „Ce dracu’, băi, alt orăşean cu chef de vizită?!”. Era clar, l-au mirosit, să te ţii acum. „Am venit cu un sondaj”, încercă tânărul să se facă auzit. Coana Leana, din uşa magazinului, mai surdă de fel, nu a auzit prea bine şi îl întreabă: „Ce, maică? Păi, dă când avem petrol în sat să sondaţi? Bărbat-miu era după petrol, da’ tot sondează cimitirul de vro 10 ani şi nu s-a-ntors cu nimica.” „Nu, mamaie, eu cu sondaj de opinie, nu petrol.” „Ete pe dracu’, i-auzi la el, opinie, auzi grozăvie. Da’ maică, eu aprind focu’ cu motorină, nu cu opinie d-asta, d-a matale.” Rămas fără cuvinte, tânărul se retrage la maşină, sperând să găsească altceva de la care să înceapă.

Trec câteva minute, se întoarce de la maşină cu nişte foi şi trece pe la oameni. „Bre, matale ai auzit de UE?”. Moş Muscă nu prea ţinea la glume, cu el ori erai serios, ori râdeai la glumele lui. Dar doar la ale lui. „Mă, nesimţitule, aşa vorbeşti tu cu mine? Cu *uie, cu d-astea? Ia vezi că te şi cârpesc. Ei drăcie!”. Băiatul se retrage şi-şi încearcă norocul la alt ţăran, mai împlinit după sticla de bere pe care tocmai o dăduse gata. „Matale ce spui? Ai auzit de Europa?” „Da, tinere, am auzit, e şi fi-miu prin Spania, giner-miu prin Germania.” „Dar bre, ştiai că acum o să vă bage asfalt, o să vă bage cablu, internet?” „Măi tinere, eu nu sunt dintre ‘ceia, nu-mi bagă nimeni nimic mie, eu cu muierea mea ce mai fac, da’ atât.” „Nu, bre, e pe fonduri de la UE şi bagă toate astea.” „Da’ ce are fundurile uie cu mine? Da’ acum să nu fiu ticălos, dacă bagă, să bage. Da’ să nu doară!”.

Acest sondor de ocazie, în mână cu un pix şi o foaie, îşi mai încercă norocul la o femeie de cam 50 de ani care tocmai ce terminase de cumpărat ceva şi stătea la o bârfă. „Mamaie, matale ai auzit că UE vrea să legalizeze prostituţia?” „Ce-i aia proncstitutie, maică?”. O altă femeie de lângă ea o corectează rapid. „Nu, fă, nu proncstitutie. E legea aia cu curve.” „Păi, ce le face la curve?” „Nu le face nimic, dă Ioropa o lege pentru ele.” „A, păi zi aşa. Acu’ ce să cred, maică, o fi bine cu proncstitutia asta. Zic că n-o să îmi mai fie ruşine de ce-am făcut cu popa. Şi dacă-i lege, parcă aş mai face-o!”.

Norul de praf se ridică în urma maşinii, iar sătenii rămaşi la cârciumă discută post-sondaj. „Io v-am zis, bă, că oraşul ne strică copiii. Uite la ăsta, nici nu ne-a întrebat şi pe noi de Șengăn ăla d-am auzit eu la UnTV aseară.”

Camera de veci a omului

În fuga omului către mai mult, mai frumos aranjat, mai împopoţonat, mai spaţios, am găsit camera perfectă. De fapt n-am găsit-o, ea există demult, dar nu am provit-o aşa niciodată. Ce să fie, ce să fie? Baia, unde este şi birou şi şezătoare pentru citit? Nu, prea înghesuită şi, uneori, cam mirositoare. Să fie dormitorul, unde patimile se împlinesc şi unde te răsfeţi dormind până la mijlocul zilei? Nu, nu ai suficiente utilităţi. Este ca peştera muierii, îl vizitezi doar când vrei sau ai nevoie. Gata. Sufrageria! Nu, nu prea nici asta, e frumoasă şi utilă, da’ nu prea.

Bucătăria! Ea este răspunsul suprem! Te scoli şi treci la bucătărie să bagi o cafea. Dacă mai şi fumezi, pac!, o oră minimum din viaţă s-a dus acolo. Vine micul dejun, să bagi ceva sub nas. Este o splendoare mâncatul, cel mai bun lucru dat vieţii după somn și înainte de sex. Mai stai 30 de minute. Apoi mai bei apă, te mai apuci şi asculţi radioul, citeşti ziarul şi te rogi să vină prânzul ca să bagi iar sub nas. Şi desigur, cina tot acolo, după ce mai bei nişte apă şi mai asculţi sau citeşti ceva.

Cele mai mari plăceri le avem în bucătărie. Se mai întreabă cineva de ce unii fac și sex acolo? E logic! A, și singurul motiv pentru care dormim în dormitor este pentru că nu avem loc în bucătărie pentru un pat mare și bun.

Doamne, esti acolo?

Buna ziua, Doamne. Stiu ca ma injuri usor in gand pentru ca nu vorbesc cu Tine decat atunci cand am nevoie de ceva. Stii ca asa faceam si-n copilarie si ca asa fac si acum, dar nu e cazul in momentul de fata. Vreau si eu sfatul Tau la unele dileme si unele raspunsuri si apelez la Tine pentru ca ucenicii pe care i-ai lasat pe Pamant spun ca Tu ai toate raspunsurile. Bine, o iau usor, iar daca imi poti asigura niste bunuri, bani, chip fara de asemanare si Sfantul Vin sfant nu m-as supara.

De ce ai lasat, Doamne, toate femeile sa creada ca au drepturi? Nu zic ca ai gresit, nu te acuz, ca te superi, dar de ce sa le minti chiar asa, pe fata? Merita si ele un trai decent, mame iubitoare, datatoare de viitori adulatori pentu Tine, dar nu merita sa traiasca intr-o minciuna. Eu incerc sa le spun cum sta treaba, dar ma acuza c-as fi fara inima, fara minte si ca ele stiu mai bine. Te inteleg ca ti-au placut Fecioara Maria si Eva si ca in numele vreuneia dintre ele voiai sa le oferi ceva, dar chiar asa?

Mai tii minte cand am calcat un gandac, el s-a facut pasta sub adidasii mei chinezesti si mamaia a tipat ca din gura de sarpe ca ma paste Iadul si toate rautatile si ca m-ai scos de la inima? Stiu ca iti amintesti. Si mai stii ca tot in ziua aia m-a inchis in biserica sa ma spal de pacate? Stii si asta, ca mare iti este ochiul. Bun, si ajungem unde am eu problema. Spune-i Tu, printr-un gand, parintelui sa nu mai faca cercetari de ce in ’97 n-a mai avut vin la impartasania de Paste. Sa spunem ca m-am impartasit atunci cam pana la 80 de ani.

Doamne, de ce ai lasat mintea umana, asa larga cum e ea, sa iste diminutivele? Acum nu mai poti sa-i spui unei femei ca e grasuta ca se simte sexy, nu mai poti sa-i spui unuia ca e prostut ca gata, se simte alintat. Nu mai poti cere friptura/ciorba de vita ca se uita chelnerul la tine crucis pentru ca el stie doar de vacuta. Fa-te ca ai o eroare de software in sistem si sterge porcariile astea din mintea noastra. Vezi bine ca adultii dau in mintea cailor verzi pe pereti cand vorbesc cu copiii, de parca acei copii ar fi niste redusi mintal si nu pot percepe decat apica/apita/apisoara, si nu apa sau nu pot percepe decat laptic/laptisor/lapticut si nu lapte.

Cum e, Doamne, pe la Tine? Te superi ca te sun cu taxa inversa? Scuza-ma, dar abia mi-am luat o chestie de-aia monstru, smartfon, si nu-s’ cum sa sun eu. De fapt nu sun pentru ca am pre-pay, da’ iarta-ma acum, ca revin eu cu un telefon. A, da, si trei dileme de final, legate tot de mintit. De ce a trebuit sa-l minti pe Botezatu ca el trebuie sa pozeze in hetero. De ce l-ai facut pe Bendeac sa creada ca are umor? Si de ce, dumnezeii Tai, ai lasat tot poporu’ roman cu acces la cablu pentru ca, vezi bine, toti se uita la Romanii au talent sau OTV?

Multumesc pentru ascultare si nu uita, pana data viitoare, nitel capital nu strica, bunurile nu strica si aurul nu se devalorizeaza. A, si desigur, sanatate, fericire, bla-bla, armonie in familie, bla-bla, intelegi matale.