Omul în toate gândurile lui

Archive for August, 2011

Gura Umorului fără dinți

Prin 2007 am intrat în UE cu căţelul de oraş şi cu porcul de ţară, visând la un potenţial fluviu de lapte şi miere. Bine, între timp s-a dovedit o ţeapă, dar acum îmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare din vara lui 2007, la vreo 6 luni de la data la care am început să fim numiţi europeni şi de către celelalte ţări ale vestului Europei. În decorul pitoresc al celor trei case situate într-o rână şi pe uliţa cu o uşoară tentă de ţărână proaspăt ridicată în aer, îşi făcea loc o maşină cu număr de București. Cum în oraş punctul de atracţie este piaţa centrală, cam aşa şi la sat, bodega centrală este acest alfa şi omega al obiectivelor turistice. Ceasul bătea de ora 1, cred că era şi-nainte, iar maşina opreşte acolo, sub privirile celor de la cârciumă, priviri lucitoare, dar calme conform celor spuse de către sticlele goale de pe masă.

„Bună ziua, oameni buni!”. După salut o voce de undeva din spate se aude, dar nu prea apăsat: „Ce dracu’, băi, alt orăşean cu chef de vizită?!”. Era clar, l-au mirosit, să te ţii acum. „Am venit cu un sondaj”, încercă tânărul să se facă auzit. Coana Leana, din uşa magazinului, mai surdă de fel, nu a auzit prea bine şi îl întreabă: „Ce, maică? Păi, dă când avem petrol în sat să sondaţi? Bărbat-miu era după petrol, da’ tot sondează cimitirul de vro 10 ani şi nu s-a-ntors cu nimica.” „Nu, mamaie, eu cu sondaj de opinie, nu petrol.” „Ete pe dracu’, i-auzi la el, opinie, auzi grozăvie. Da’ maică, eu aprind focu’ cu motorină, nu cu opinie d-asta, d-a matale.” Rămas fără cuvinte, tânărul se retrage la maşină, sperând să găsească altceva de la care să înceapă.

Trec câteva minute, se întoarce de la maşină cu nişte foi şi trece pe la oameni. „Bre, matale ai auzit de UE?”. Moş Muscă nu prea ţinea la glume, cu el ori erai serios, ori râdeai la glumele lui. Dar doar la ale lui. „Mă, nesimţitule, aşa vorbeşti tu cu mine? Cu *uie, cu d-astea? Ia vezi că te şi cârpesc. Ei drăcie!”. Băiatul se retrage şi-şi încearcă norocul la alt ţăran, mai împlinit după sticla de bere pe care tocmai o dăduse gata. „Matale ce spui? Ai auzit de Europa?” „Da, tinere, am auzit, e şi fi-miu prin Spania, giner-miu prin Germania.” „Dar bre, ştiai că acum o să vă bage asfalt, o să vă bage cablu, internet?” „Măi tinere, eu nu sunt dintre ‘ceia, nu-mi bagă nimeni nimic mie, eu cu muierea mea ce mai fac, da’ atât.” „Nu, bre, e pe fonduri de la UE şi bagă toate astea.” „Da’ ce are fundurile uie cu mine? Da’ acum să nu fiu ticălos, dacă bagă, să bage. Da’ să nu doară!”.

Acest sondor de ocazie, în mână cu un pix şi o foaie, îşi mai încercă norocul la o femeie de cam 50 de ani care tocmai ce terminase de cumpărat ceva şi stătea la o bârfă. „Mamaie, matale ai auzit că UE vrea să legalizeze prostituţia?” „Ce-i aia proncstitutie, maică?”. O altă femeie de lângă ea o corectează rapid. „Nu, fă, nu proncstitutie. E legea aia cu curve.” „Păi, ce le face la curve?” „Nu le face nimic, dă Ioropa o lege pentru ele.” „A, păi zi aşa. Acu’ ce să cred, maică, o fi bine cu proncstitutia asta. Zic că n-o să îmi mai fie ruşine de ce-am făcut cu popa. Şi dacă-i lege, parcă aş mai face-o!”.

Norul de praf se ridică în urma maşinii, iar sătenii rămaşi la cârciumă discută post-sondaj. „Io v-am zis, bă, că oraşul ne strică copiii. Uite la ăsta, nici nu ne-a întrebat şi pe noi de Șengăn ăla d-am auzit eu la UnTV aseară.”

Camera de veci a omului

În fuga omului către mai mult, mai frumos aranjat, mai împopoţonat, mai spaţios, am găsit camera perfectă. De fapt n-am găsit-o, ea există demult, dar nu am provit-o aşa niciodată. Ce să fie, ce să fie? Baia, unde este şi birou şi şezătoare pentru citit? Nu, prea înghesuită şi, uneori, cam mirositoare. Să fie dormitorul, unde patimile se împlinesc şi unde te răsfeţi dormind până la mijlocul zilei? Nu, nu ai suficiente utilităţi. Este ca peştera muierii, îl vizitezi doar când vrei sau ai nevoie. Gata. Sufrageria! Nu, nu prea nici asta, e frumoasă şi utilă, da’ nu prea.

Bucătăria! Ea este răspunsul suprem! Te scoli şi treci la bucătărie să bagi o cafea. Dacă mai şi fumezi, pac!, o oră minimum din viaţă s-a dus acolo. Vine micul dejun, să bagi ceva sub nas. Este o splendoare mâncatul, cel mai bun lucru dat vieţii după somn și înainte de sex. Mai stai 30 de minute. Apoi mai bei apă, te mai apuci şi asculţi radioul, citeşti ziarul şi te rogi să vină prânzul ca să bagi iar sub nas. Şi desigur, cina tot acolo, după ce mai bei nişte apă şi mai asculţi sau citeşti ceva.

Cele mai mari plăceri le avem în bucătărie. Se mai întreabă cineva de ce unii fac și sex acolo? E logic! A, și singurul motiv pentru care dormim în dormitor este pentru că nu avem loc în bucătărie pentru un pat mare și bun.

Doamne, esti acolo?

Buna ziua, Doamne. Stiu ca ma injuri usor in gand pentru ca nu vorbesc cu Tine decat atunci cand am nevoie de ceva. Stii ca asa faceam si-n copilarie si ca asa fac si acum, dar nu e cazul in momentul de fata. Vreau si eu sfatul Tau la unele dileme si unele raspunsuri si apelez la Tine pentru ca ucenicii pe care i-ai lasat pe Pamant spun ca Tu ai toate raspunsurile. Bine, o iau usor, iar daca imi poti asigura niste bunuri, bani, chip fara de asemanare si Sfantul Vin sfant nu m-as supara.

De ce ai lasat, Doamne, toate femeile sa creada ca au drepturi? Nu zic ca ai gresit, nu te acuz, ca te superi, dar de ce sa le minti chiar asa, pe fata? Merita si ele un trai decent, mame iubitoare, datatoare de viitori adulatori pentu Tine, dar nu merita sa traiasca intr-o minciuna. Eu incerc sa le spun cum sta treaba, dar ma acuza c-as fi fara inima, fara minte si ca ele stiu mai bine. Te inteleg ca ti-au placut Fecioara Maria si Eva si ca in numele vreuneia dintre ele voiai sa le oferi ceva, dar chiar asa?

Mai tii minte cand am calcat un gandac, el s-a facut pasta sub adidasii mei chinezesti si mamaia a tipat ca din gura de sarpe ca ma paste Iadul si toate rautatile si ca m-ai scos de la inima? Stiu ca iti amintesti. Si mai stii ca tot in ziua aia m-a inchis in biserica sa ma spal de pacate? Stii si asta, ca mare iti este ochiul. Bun, si ajungem unde am eu problema. Spune-i Tu, printr-un gand, parintelui sa nu mai faca cercetari de ce in ’97 n-a mai avut vin la impartasania de Paste. Sa spunem ca m-am impartasit atunci cam pana la 80 de ani.

Doamne, de ce ai lasat mintea umana, asa larga cum e ea, sa iste diminutivele? Acum nu mai poti sa-i spui unei femei ca e grasuta ca se simte sexy, nu mai poti sa-i spui unuia ca e prostut ca gata, se simte alintat. Nu mai poti cere friptura/ciorba de vita ca se uita chelnerul la tine crucis pentru ca el stie doar de vacuta. Fa-te ca ai o eroare de software in sistem si sterge porcariile astea din mintea noastra. Vezi bine ca adultii dau in mintea cailor verzi pe pereti cand vorbesc cu copiii, de parca acei copii ar fi niste redusi mintal si nu pot percepe decat apica/apita/apisoara, si nu apa sau nu pot percepe decat laptic/laptisor/lapticut si nu lapte.

Cum e, Doamne, pe la Tine? Te superi ca te sun cu taxa inversa? Scuza-ma, dar abia mi-am luat o chestie de-aia monstru, smartfon, si nu-s’ cum sa sun eu. De fapt nu sun pentru ca am pre-pay, da’ iarta-ma acum, ca revin eu cu un telefon. A, da, si trei dileme de final, legate tot de mintit. De ce a trebuit sa-l minti pe Botezatu ca el trebuie sa pozeze in hetero. De ce l-ai facut pe Bendeac sa creada ca are umor? Si de ce, dumnezeii Tai, ai lasat tot poporu’ roman cu acces la cablu pentru ca, vezi bine, toti se uita la Romanii au talent sau OTV?

Multumesc pentru ascultare si nu uita, pana data viitoare, nitel capital nu strica, bunurile nu strica si aurul nu se devalorizeaza. A, si desigur, sanatate, fericire, bla-bla, armonie in familie, bla-bla, intelegi matale.

Scrieti in Cartea Bloggerilor

Scurt si la subiect!

Blogatu a venit cu ideea de a face o carte a bloggerilor care sa contina cinci articole. Primul capitol se numeste „Cand, cum si de ce am devenit blogger?”. Ce aveti de facut: scrieti un articol de maxim 500 de cuvinte in care sa abordati inceputul vostru in ale blogging-ului. Dupa ce il scrieti, trimiteti articolul intr-un mail la blogatu (@) gmail.com . Evident, nimeni nu va interzice sa-l publicati pe blog-ul personal 🙂 Atentie mare: acest prim capitol se poate scrie pana la sfarsitul lunii August !

De curand s-a lansat tema celui de-al doilea capitol: „Despre ce scriu pe blog”. Dead-line-ul pentru acest articol este 14 Septembrie 2011. Mai multe detalii suplimentare cu toate cele necesare se gasesc AICI .

Eu am scris primul capitol si va recomand sa scrieti si voi din mai multe motive. Primul ar fi apropierea de comunitatea Blogosferei, al doilea publicitatea. 🙂 Nu e greu deloc sa te uiti in spate si sa vezi pasii prin care ai trecut. Indiferent cat de greu sau usor a fost, totul e comic intr-un final.

1 articol = 1 euro pentru Fundaţia ” Copii în Dificultate”

În data de 3 Septembrie 2011, Fundaţia “Copii in Dificultate” organizează un maraton pe biciclete pentru a sprijini copiii cu nevoi speciale. Startul va fi în parcul Herastrau, intrarea “Charles de Gaulle”, iar traseul va avea 4 kilometri. Inscrieri si detalii pe Facebook!

Desigur, cei ce nu vor putea fi prezenţi se pot implica prin intermediul blogului, şi anume : Fiecare articol scris despre acest subiect (articolele se numără doar dacă au link direct către pagina fundaţiei, cea de Facebook ) înseamnă 1 euro în contul fundaţiei. Aşadar, vă învit să facem un bine.

Altfel, puteti dona direct in contul fundatiei:
Denumirea entitatii nonprofit: Fundatia C.I.D. – Romania
Cod de identificare fiscala: 15467650
Cont bancar (IBAN): RO12 BRDE 441S V209 3782 4410

TEST: Care este scopul tău în viață

Aici și doar aici vei afla care este treaba ta în lumea asta rece, câinoasă și deloc civilizată. Poate în tine zace viitoare minte stârlucită, poate tu ești dă viitorul acestei planete. AFLĂ ACUM! AFLĂ AICI!

Și acum că am terminat cu partea de tabloid, să vă spui eu cum stă treaba. Voi veți urma niște pași, iar la final vi se relevează menirea voastră pe Pământ. Fără trucuri, fără să vă ghicesc în palmă, totul depinde doar de voi, deci să începem.

Pas 1: Alege un număr undeva între 1 și 9. Sigur și hotărât alege-ți viitorul
Pas 2: Bagă o înmulțire cu 3 acelui număr, adică: (număr ales)*3
Pas 3: Adună 3 la ce ți-a dat mai sus.
Pas 4: Încă puțin și aflăm ce Einstein zace în tine. Înmulțește ce ți-a dat mai sus cu 3.
Pas 5: Gata, fra’, ai un număr acum, de două cifre. Adună-le între ele și vezi rezultatul viitorului tău mai jos.

Cam ce vei fi tu:
1. Oh, scumpă Fecioara Maria, Mesia a revenit pe Pământ! Tu vei deveni următorul lider spiritual.
2. Scumpă simfonie, dulce vioară, pe Enescu ți-l dau, pe urmașul său să te strunească.
3. Tu vei pune capăt războaiele între găștile de cartier. Se vede în aura ta.
4. Fuziunea la rece te așteaptă, mărite fizician. Fă-o a noastră!
5. Chiar nu mă prind de ce nu ai ieșit la iveală până acum, viitor conducător de oaste.
6. Viitorul nu-i prea drăguț pentru tine, tu te vei sinucide când te va-nșela nevasta.
7. Slovă de foc, slovă de aur, ista-i poetul ce te va făuri. Eminescu și Arghezi strigă-n el.
8. Facebook e mic copil pe lângă ce rețea vei face tu, computerist jigărit și acneic.
9. Ai urmat un test cretin ca să ai crezi că ai și tu un scop. N-ai! Asta-i viața, ai tras paiu’ scurt.
10. Țeapă! Nu există!

Rege si restaurant

Un om, cam trecut de prima tinerete, s-a ridicat in capul oaselor si astfel si-a strigat in haul sufletului si in bezna mintii: „Ba, io-mi scot nievasta-n lume, ce Europa ma-sii!” si a luat-o de brat, s-au tras la al’ mai festiv tol si au intrat in restaurant. Siderare de nedescris, groaza si cancer in privire, niciun loc liber astfel ca managerul i-a dat afara asa cum au intrat. Prin microfonul virtual al serviciului meu de inteligenta am prins dialogul dintre barbat si manager:
– Buna ziua!
– Hai salut, tataie!
– Vreau si eu o masa.
– Desigur. Cum va numiti?
– Carl al XVI-lea Gustaf.
– Haida, bre, da’ cata carnatu’ de nume. Si cum va striga?
– Carlicu’ sau Gustafica. Pot avea o masa?
– Pfai, sorry boss, da’ n-avem. N-apari cu niciun nume. Asta e, shit happens, mai revino.

Negru de suparare a iesit din restaurant si a tunat si-a fulgerat: „Fai, nievasta, arde-i-ar focu’ pe nemtii astia! Sa-mi aduci aminte sa nu-i mai primesc in Suedia sa vada resedinta lui Larson!”. Si asa a plecat regele Suediei de la chermeza nemteasca, nemancat si cu nevasta nesatisfacuta social. Restaurantul le-a trimis o scrisoare prin care a spus ca-i asteapta intr-o zi mai libera. Adica au spus-o, neoficial, cam asa ” bai, pisichere, fa-ti rezervare, ‘tute-n gura de regalist!”.