Omul în toate gândurile lui

Gheificarea

Viata e un grafic, de-a lungul caruia si mai ales spre final, fiinta umana tinde sa se zeifice sau sa se… gheifice. Si anume cum ?

Zeificarea fiintei umane apare in punctul in care sufletul nu mai doare. Atins, ranit, injumatatit, imbucatatit, disecat, scuipat, calcat, mangaiat, sarutat, nu mai vibreaza in nici un fel, nu mai reactioneaza, nu mai simte. Apatia sufletului este ultima faza si posibil unica dovada pe care o are omul cum ca a absolvit, a ajuns la capat de drum cu capul sus, a inteles putin mai mult decat intelegea in clipa nasterii sale si nu va pleca strigand ci linistit, in tacere.

Concepem cu greu un suflet paralizat pentru ca ne cernem intreaga viata prin prisma trairilor, a emotiilor. Ne grabim sa comparam un suflet paralizat, amortit, cu un suflet gol. Totul fara a ne gandi o clipa ca in lipsa emotiilor nu ramane golul, vidul, pustiul ci din contra, ramane in continuare totul insa transfigurat, privit dintr-un unghi nou, ramane chipul necercetat, necautat, nederanjat al inconjuratorului nostru.

Zeificarea vine odata cu zambetul multumit care-ti brazdeaza chipul in ultima dintre clipe, in ceasul mortii.

*  *   *

Gheificarea face la randu-i parte din viata. Este microbul care infecteaza oamenii de hartie. Isi trage seva din comoditate, din lipsa nevoii de competitie, care la randu-i promoveaza lipsa cunoasterii, a invatarii si a intelegerii. Astfel, ne aflam in fata unor generatii de tineri origami. Nu o spun cu fala, nu o spun cu mandria unuia care are siguranta ca a absolvit, nu o spun cu falsa ingamfare a unuia care crede despre sine ca nuva mai cadea niciodata. O spun pur si simplu cu simplitate, ca apartenent poate al ultimei generatii care stie cum sa se ridice, care se aduna si paseste mai departe, care refuza sa capituleze.

Vremurile nu tin seama nici de generatii si nici de slabiciuni. Viata urmeaza aceeasi constanta indiferent de participantii si aspirantii la ea insasi. Desenand acelasi traseu se va ocupa cu prezicie de chirurg ca in puncte strategice sa existe caderi, hauri, abisuri. Va compensa cu un strop de fericire plasat timid undeva pe marginea haului, de fiecare data pe partea cealalta. Si alte abisuri vor fi desenate pe linie in continuare, pana cand ceasul de pe urma va incerca sa zmulga zambetul despre care scriam mai sus. Dar cui ?

Noile generatii se gheifica. Isi plang nenorocirea in colturi intunecate, ascultand piese triste si mangaindu-si venele cu taisuri ascutite. Refuleaza in pastile si prafuri care ar trebui cel putin in teorie sa trezeasca in ei supraomul, sa aduca salvarea eroului din interior, locatarul cu care n-au dat niciodata mana si care in consecinta, nu asculta vocile tremurande. Noile generatii au nevoie sa primeasca. Nu stiu sa construiasca, nu cunosc sacrificiul, nu isi inteleg sufletele, nu diseca sentimentele, nu cauta sa se ridice atunci cand se trezesc pe fundul prapastiei cu picioarele rupte ci ridica ochii in intuneric dupa o mana intinsa, printre plansete si sughituri.

Ma sperie gheificarea noilor generatii doar pentru ca undeva, undeva intr-un punct atat de gresit, s-a schimbat directia. Evolutia devine involutie, iar eu imi doresc copii puternici. Ma tem de o viitoare robotizare a omului, ma tem de legumicultura umana, ma tem pentru viitor. Nu al meu, nu al nostru, ci al lor !

Sa ne lovim copiii cu dragoste parinteasca, sa-i privim cum cad in mocirla si se ineaca daca nu se ridica singuri, sa-i invatam lupta si sacrificiul, sa nu-i handicapam, sa oprim robotizarea. Robotizarea celor slabi este dorinta celor puternici. Miliarde de trogloditi supusi starii vegetative. Sclavul perfect. Cade iata, tot pe umerii nostrii, sa ne opunem gheificarii.

PorculDeYork

Anunțuri

Comments on: "Gheificarea" (1)

  1. […] homuluniversalis.wordpress.com : Viata e un grafic, de-a lungul caruia si mai ales spre final, fiinta umana tinde sa se zeifice sau sa se… gheifice. Si anume cum ? Zeificarea fiintei umane apare in punctul in care sufletul nu m… ( in urma cu cateva secunde ) 0 vizualizari  |  via Nelida |  Ingroapa |  |   |  | Omul si Viata […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: