Omul în toate gândurile lui

In marele imperiu britanic o mana de multe minoritati vor sa rastoarne un oras. Au inceput frumos, rescriind istoria de la 1666 cu niste incendii, iar apoi s-au regrupat pe Twitter sau alte locuri de imprastiat mesaje si molotoave virtuale si au pus-o de una mica, de o revolta. S-au batut intre ei, s-au batut cu politia, mai ceva ca niste veritabili hooligans la meciuri, iar acum inca se mai bat. Dar ce sa vezi, o veste a zguduit promterul teveului prea impasibil la astfel de scenete jucate prost pe strazi europene. „Un roman a fost agresat pe strazile Angliei!” Uai, lume, soro lume, sari, sari, sariti ca il persecuta pe roman! Sariti, muica, ni-l lasa pe compatriot fara speranta visului britanic.

Partea realista: ne doare fix in pula vecinului din Vaslui ori Timisoara daca nen-tu roman a murit acolo, daca a fost sodomizat brutal cu coada maturii sau daca doar si-a luat un avertisment de la revoltati pentru ca nu s-a dat din drum. Dar intr-o mare de morti, raniti, jefuiti de alte nationalitati sau etnii ne cam surescita si noua auzul sau vazul o stire despre romani ca sa poata si coana Leana sa exclama „ali dracu’ animale cum au abuzat de saracu’ baiat!”. Ne doare si pe noi asa, de dragul omeniei, pentru ca daca ala ar fi fost in Romania, intr-o mare de sa zicem o mie de romani ne uitam in alta parte cand si-o lua pe carca.

Aceasta stire, aceasta picatura de nimic intr-o mare de senzational pentru dame frigide si boi emasculati, imi aduce aminte de o conversatie auzita in tramvai. Da, am tras cu urechea, da, am ras in sinea-mi, si da, sunt un nenorocit ca fac misto de oameni. Si da, nu-mi pasa de cadavre compatrioate de peste granita unei mari si a multor tari.

„Alo!” tanti de langa mine raspunde si ceva i se spune de la celalalt capat. „Aolo! Cum asa?! Cum a murit?! Cand?! De ce a murit?! Ii mergea asa de bine!” cine ar fi vazut-o si auzit-o ar fi crezut ca sufera profund. Vreo doua minute cealalta persoana i-a tot sporovait verzi, uscate si nerulate despre al’ sau a’ moarta. Intr-un final o aud cum se destinde. „Auzi, da’ era neam cu noi?” „A, atunci bine, da-l dracu’! Si tu ce mai zici?!”.

Rezumat: nu mai sugeti acadeaua constiintei si omeniei pe marginea nesimtirii si ignorantei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: