Omul în toate gândurile lui

Archive for the ‘Personale’ Category

Doamne, esti acolo?

Buna ziua, Doamne. Stiu ca ma injuri usor in gand pentru ca nu vorbesc cu Tine decat atunci cand am nevoie de ceva. Stii ca asa faceam si-n copilarie si ca asa fac si acum, dar nu e cazul in momentul de fata. Vreau si eu sfatul Tau la unele dileme si unele raspunsuri si apelez la Tine pentru ca ucenicii pe care i-ai lasat pe Pamant spun ca Tu ai toate raspunsurile. Bine, o iau usor, iar daca imi poti asigura niste bunuri, bani, chip fara de asemanare si Sfantul Vin sfant nu m-as supara.

De ce ai lasat, Doamne, toate femeile sa creada ca au drepturi? Nu zic ca ai gresit, nu te acuz, ca te superi, dar de ce sa le minti chiar asa, pe fata? Merita si ele un trai decent, mame iubitoare, datatoare de viitori adulatori pentu Tine, dar nu merita sa traiasca intr-o minciuna. Eu incerc sa le spun cum sta treaba, dar ma acuza c-as fi fara inima, fara minte si ca ele stiu mai bine. Te inteleg ca ti-au placut Fecioara Maria si Eva si ca in numele vreuneia dintre ele voiai sa le oferi ceva, dar chiar asa?

Mai tii minte cand am calcat un gandac, el s-a facut pasta sub adidasii mei chinezesti si mamaia a tipat ca din gura de sarpe ca ma paste Iadul si toate rautatile si ca m-ai scos de la inima? Stiu ca iti amintesti. Si mai stii ca tot in ziua aia m-a inchis in biserica sa ma spal de pacate? Stii si asta, ca mare iti este ochiul. Bun, si ajungem unde am eu problema. Spune-i Tu, printr-un gand, parintelui sa nu mai faca cercetari de ce in ’97 n-a mai avut vin la impartasania de Paste. Sa spunem ca m-am impartasit atunci cam pana la 80 de ani.

Doamne, de ce ai lasat mintea umana, asa larga cum e ea, sa iste diminutivele? Acum nu mai poti sa-i spui unei femei ca e grasuta ca se simte sexy, nu mai poti sa-i spui unuia ca e prostut ca gata, se simte alintat. Nu mai poti cere friptura/ciorba de vita ca se uita chelnerul la tine crucis pentru ca el stie doar de vacuta. Fa-te ca ai o eroare de software in sistem si sterge porcariile astea din mintea noastra. Vezi bine ca adultii dau in mintea cailor verzi pe pereti cand vorbesc cu copiii, de parca acei copii ar fi niste redusi mintal si nu pot percepe decat apica/apita/apisoara, si nu apa sau nu pot percepe decat laptic/laptisor/lapticut si nu lapte.

Cum e, Doamne, pe la Tine? Te superi ca te sun cu taxa inversa? Scuza-ma, dar abia mi-am luat o chestie de-aia monstru, smartfon, si nu-s’ cum sa sun eu. De fapt nu sun pentru ca am pre-pay, da’ iarta-ma acum, ca revin eu cu un telefon. A, da, si trei dileme de final, legate tot de mintit. De ce a trebuit sa-l minti pe Botezatu ca el trebuie sa pozeze in hetero. De ce l-ai facut pe Bendeac sa creada ca are umor? Si de ce, dumnezeii Tai, ai lasat tot poporu’ roman cu acces la cablu pentru ca, vezi bine, toti se uita la Romanii au talent sau OTV?

Multumesc pentru ascultare si nu uita, pana data viitoare, nitel capital nu strica, bunurile nu strica si aurul nu se devalorizeaza. A, si desigur, sanatate, fericire, bla-bla, armonie in familie, bla-bla, intelegi matale.

Cacă-te Frate Române sau CFR

Scriu acest articol din tren. Se pare ca tehnologia a evoluat si pe aici de cand am fost eu cu bunicul acum multi ani. Si totusi, de ce Dumnezo n-am wireless in tren?!? Pana atunci, incerc sa imi misc picioarele ca sa nu intepeneasca in locul asta stramt. Si ganditi-va ca este un Inter City, adica o scula lunga care strabate tara de la un capat la altu’. Sa va zic cate ceva despre trenurile astea…

Curand o sa am peste 800 km facuti cu trenul si puteti sa ma credeti ca nu visez sau aberez. Trenurile se impart in mai multe categorii, asta cu Rapid, Accelerat, Inter City sau Personal sunt doar de fatada.Eu le categorisesc asa: cele in care poti sa mergi cu nasul si cele in care nu poti; cele in care poti cand ai chef sa fumezi o tigara intre vagoane ca nu deranjezi pe nimeni, evident si cele in care nu poti; cele in care picioarele tale nu stau incordate asteptand o varice si cele in care nu; etc etc. Iar tu pentru toate astea platesti un pret destul de mare, chiar daca iti cumperi bilet ca elev. Tot degeaba….

Prietenul la nevoie se cunoaste, iar nasul in tren iti este un prieten foarte bun. Cu el te intelegi si la fel ca in oricare afiliere cunoscuta de civilizatia noastra, exista castiguri de fiecare parte. Manevra s-a facut in fata mea, ca doar sunt un simplu copil si n-am ce zic sau sa inteleg situatia. Cum decurse afacerea:

„- Pana unde mergi unchiaşule?
– Pana la Timisoara, zise el incet.
– Nu pot dom’le. Daca vrei pana la Arad ca de acolo sunt controale.
– Bine-i si pana acolo…”
Controlorul iese din compartiment si revine dupa cateva minute.
„- Unchiaşule, de la Arad incolo iti scriu bilet. Ridica ochii spre mine iar eu il privesc compatimitor ca nu poate face o fapta buna. Sunt controale, imi spune privindu-ma in ochi.
– Bine dom’le, daca nu se poate altfel…
– Hai ca de cat sa avem amandoi probleme… Scump ii 10 lei biletu’ ? Cat o bere.
Batranu’ nu zice nimic, doar da din cap afirmativ. Controlorul ii scrie biletul
– Asa, Arad – Timisoara Nord, 100 km… Pret: 10 lei. Iaca-ta… Ii intinde biletul.”

Am vazut doar ca i-a scris 10 lei pe bilet si momentul in care i-a intins banii. Daca nu sunt cumva daltonist, va spun sigur ca n-a fost o foaie portocalie, ci una mai albastra. Iar cu asta s-a terminat afacerea. Am coborat in Arad cu batranu’ jos ca sa tragem o tigara. Avea bani destui, credeti-ma! Dar totusi, a hotarat sa mearga cu nasul. Se mai intreaba astia de la Guvern de ce n-are CFR-ul incasari destule si ca nu-i eficient.

* scuze pentru colegii scriitori pentru ca n-am reusit sa public articole din cauza plecarii mele prin tara

3 fraze de viata

La mijlocul saptamanii de munca, eu, omul fara de munca, cu prea mult timp liber pentru a gandi la orice lucru total inutil planetei sau lui, mi-am ajustat din foarfeca si pieptanul frizeritei parul buclat, saten si stralucitor, de la nespalare, care nu-mi ajunge la umeri, drept care am trecut prin obiceiul oricarui roman care vrea sa-si puna pile oriunde astfel ca i-am varat pe masa de lucru frizeritei circa 3 lei, bani ramasi dupa plata corecta a serviciului prestat, desi in buna zgarcenie, tot a romanului, nu i-as fi lasat pentru ca mi-a aranjat parul cam distrata, cam nestatornica muncii pe care o avea de prestat si cam intepata cand am refuzat lucruri pe care nu le vreau cum ar fi indreptarea perciunilor, loc de care ma ating doar eu pentru ca pana la urma este podoaba mea facio-capilara.

In timpul din burta zilei am gandit ca nu voi avea nimic mai bun de facut decat sa compun trei fraze imense in marime, herculiane in gandire si terentetiale in inutilitate astfel ca am tras cu biciul peste capul cuvintelor iar ele la comanda s-au asezat pe pagina asta virtuala, iar ca sa nu para ca o mancare facuta de o gagica total neinspirata in bucatarie, cuvintele si-au adus si condimente carora oamenii mai docti le spun „semne de punctuatie”, iar produsul final se vede aici, in aproape incheierea celei de-a doua fraze care nu ar fi aparut fara o sinapsa in componenta careia sigur au intrat cele mai competente substante pentru a descrie intr-un loc detinut de Internet o zi din viata unui om de care nu va pasa, dar despre care ati citit doua fraze imense, herculiane, terentetiale, ati prins ideea, cu care acel om ar concura cu brio contra lui Bill Faulkner.

Si este gata.

Pe ei, pe mama lor!

De nihilişti, zic. Am decis azi, oficial, că antipatizez profund toţi simpatizanţii nihilismului (da’ sunt în formă, aţi observat jocul de cuvinte? :D).

Îi întâlnesc din ce în ce mai des. Toată lumea se grăbeşte să afirme că „totul e naşpa, frate!”. Da, absolut totul, viaţa e de profund c***t şi nimic de pe lumea asta nu merită trăit/ văzut/ auzit/ simţit etc. Aşa e, bravo, aţi descoperit (non)sensul vieţii!

Părerea mea despre aceşti oameni este că sunt exact ceea ce ei cred: nimic. Sunt cât se poate de confuzi şi pierduţi în această viaţă. Un om care se cunoaşte pe sine ştie ce iubeşte şi ce urăşte, ştie în ce crede şi în ce nu crede, are o identitate pe care o afirmă, o construieşte şi o dezvoltă. Altfel, negi tot, refuzi tot, că e mai simplu decât să investighezi mai amănunţit şi chiar să ai preferinţe…ptiuu! Ce ar mai fi şi asta!?

Da’ secretul suprem ca să poţi să fii un nihilist ca la carte e să nu propui nimic în schimb. „Frate, e de c***t şi asta e!”. Nu vii cu o alternativă, cu o soluţie sau cu ceva mai bun. Doar te opui. Oricui, oricum, oricând, la orice. Că e simplu. Ca să propui ceva, tre’să gândeşti intens, să treci printr-un profund proces creativ şi să mai şi argumentezi părerea ta. Dă-o dracu’, mai bine zici că e o prostie…iar argumentul cel mai solid este ori „aşa cred io”, ori „pentru că e naşpa”.

Copilaşii ăştia (emoţional vorbind, nu cred că a trecut vreunul de copilărie) au impresia că ne pot convinge pe noi, ceilalţi, fraierii cu valori, credinţe şi alte bullshit-uri din astea, că tot ce e pe lumea asta sucks. Zău?

Întrebarea mea cea mare este: de ce vă mai bateţi capul cu ceva ce nu merită? Viaţa e naşpa, există mereu o alternativă. Urâtă, neplăcută, dar o alternativă. Altfel, de ce ne mai plictisiţi cu părerile voastre? De ce trăiţi o viaţă care nu duce nicăieri, nu are nimic interesant şi de valoare?

Pentru că sunt laşi. Pentru că ştiu să vorbească aiurea şi pentru că eu nu cred că ei chiar sunt adepţii nihilismului. Vor doar să fie remarcaţi, băgaţi în seamă, chiar şi înjuraţi, dacă asta înseamnă atenţie de la cei din jur.

Aşadar, copilaşi, lăsaţi-ne pe restul să ne bucurăm de nimicul vieţii şi vedeţi-vă liniştiţi de părerile voastre.

Annie era supărată rău…păi ce mama naibii? 😀

Poza e de aici

Orgasm de 3 minute

Amanunte de stiut (pentru fete)

„Vocile din cap imi zic, nu te opri din scris”.

Articolul de fata se vrea o lista, deloc exhaustiva, pentru fete. Aceasta ar trebui sa le devina biblie, decalog, desi nu-s 10, si orice altceva ar mai fi de pret. Majoritatea barbatilor in numele carora voi vorbi aici nu sunt manelisti prosti, boi de oras, mitocani de staul, alcoolici de cariera, neciopliti din topor sau intelectuali calcarosi. Ei sunt barbatii obisnuiti, obisnuiti cu anumite lucruri de la femei, obisnuiti cu anumite defecte ale femeilor, iar acestia sunt aceia pentru care majoritatea femeilor se bat.

Fara detalii.
Nu ne pasa de barfe, nu vrem sa stim cu cine si-a rupt baierele vreo mondena, nu ne pasa ca o prietena de-a voastra a fost inselata, desi noi v-am spus mai demult ca aia risca sa fie o nefututa in viata. Nu vrem sa stim decat ce ne intereseaza, iar daca ne prezentati ceva futil, il vom ignora, adica vom fi porci in viziunea voastra. Nici voua nu va pasa de povestile noastre cu ce mui au dat sau ce au futut prietenii nostri.

Nu murim de foame.
Nu va mai laudati ca stiti sa gatiti. Daca nu aveti pe deget un inel caruia i se spune „de logodna” sau o verigheta nu ne pasa ce sufleu faceti, cum iese tortul de visine cu umplutura de branza cu mucegai sau ca stiti cat bors se pune la ciorba. Nici daca stati cu noi nu ne pasa, pentru ca nu suntem o familie ca sa va indepliniti rolul de casnice. Vrem doar sa stiti sa faceti o cafea.

Fara vorbe despre copii.
Majoritatea majoritatii barbatilor de care vorbesc aici vrea un copil, dar nu vrea sa discute despre asta. Cand este momentul si v-am lasat „un pic” gravide atunci putem incropi planurile dezvoltarii echilibrate ale aluia mic. Inainte de asta nu vrem sa despicam labiile problemei in mai multe pozitii teoretice.

Fara ofense la adrea mamelor.
Simplu: niciun barbat nu vrea ca mama sa-i fie criticata. Daca nu este un orfan sau renegat de familie, el isi iubeste mama, indiferent de cum a fost ea, proasta, curva, alcoolica, lenesa sau violenta. Va sta bine cu dintii in gura, nu? Atunci fara cuvinte tari la adresa mamelor.

Alte 4 amanunte AICI.

Crima oribila LIVE TEXT

22.01 – Oameni buni, tocmai am accidentat o musca. Va tin la curent cu starea ei. O baga astia la verificari.

22.03 – Are doi dinti din aur. O fi o musca manelista. Sau o fi de-aia de striga „fiare vechi!”.

22.05 – Observatiile nu se mai opresc.. Cred ca era la monta cand i-am rupt filmu’. Ii tot mototolea unul aripile.

22.12 – Bai, e grav! Era beata moarta. I-au facut testu’ la sange. Si am mai alergat-o si prin toata bucataria ca s-o-mping cu capul in usa.

22.13 – A venit una de la Stirile de la ora 5 ca sa-mi ia interviu. Dar e 10 seara!

22.14 – Ma intreaba reporterita cum a ajuns musca in starea asta.

22.14 (si cateva secunde, se-ntelege) – Am speriat-o, cand sa ia o curba, si a intrat cu capul in usa. A cazut palanga la pamant.

22.15 – Ma intreaba ce faceam in timpul ala.

22.15 (si doar 5 secunde) – Bai, e proasta asta. Mancam, fa! Bagam sub nas! Ungeam matu’! Infundam stomacu’!

22.30 – E clar, a murit, a iesit doctorul din operatie. Noroc ca a lasat niste viermi in cascaval de dimineata ca altfel era ultima din neam.

22.31 – Reporterita ma intreaba daca imi pare rau. Da, imi pare, e n-am violat musca inainte si nici nu eram beat ca sa apar si eu langa aia din Vaslui pe burtiera.