Omul în toate gândurile lui

Posts tagged ‘comunicare’

Amanunte de stiut (pentru fete)

„Vocile din cap imi zic, nu te opri din scris”.

Articolul de fata se vrea o lista, deloc exhaustiva, pentru fete. Aceasta ar trebui sa le devina biblie, decalog, desi nu-s 10, si orice altceva ar mai fi de pret. Majoritatea barbatilor in numele carora voi vorbi aici nu sunt manelisti prosti, boi de oras, mitocani de staul, alcoolici de cariera, neciopliti din topor sau intelectuali calcarosi. Ei sunt barbatii obisnuiti, obisnuiti cu anumite lucruri de la femei, obisnuiti cu anumite defecte ale femeilor, iar acestia sunt aceia pentru care majoritatea femeilor se bat.

Fara detalii.
Nu ne pasa de barfe, nu vrem sa stim cu cine si-a rupt baierele vreo mondena, nu ne pasa ca o prietena de-a voastra a fost inselata, desi noi v-am spus mai demult ca aia risca sa fie o nefututa in viata. Nu vrem sa stim decat ce ne intereseaza, iar daca ne prezentati ceva futil, il vom ignora, adica vom fi porci in viziunea voastra. Nici voua nu va pasa de povestile noastre cu ce mui au dat sau ce au futut prietenii nostri.

Nu murim de foame.
Nu va mai laudati ca stiti sa gatiti. Daca nu aveti pe deget un inel caruia i se spune „de logodna” sau o verigheta nu ne pasa ce sufleu faceti, cum iese tortul de visine cu umplutura de branza cu mucegai sau ca stiti cat bors se pune la ciorba. Nici daca stati cu noi nu ne pasa, pentru ca nu suntem o familie ca sa va indepliniti rolul de casnice. Vrem doar sa stiti sa faceti o cafea.

Fara vorbe despre copii.
Majoritatea majoritatii barbatilor de care vorbesc aici vrea un copil, dar nu vrea sa discute despre asta. Cand este momentul si v-am lasat „un pic” gravide atunci putem incropi planurile dezvoltarii echilibrate ale aluia mic. Inainte de asta nu vrem sa despicam labiile problemei in mai multe pozitii teoretice.

Fara ofense la adrea mamelor.
Simplu: niciun barbat nu vrea ca mama sa-i fie criticata. Daca nu este un orfan sau renegat de familie, el isi iubeste mama, indiferent de cum a fost ea, proasta, curva, alcoolica, lenesa sau violenta. Va sta bine cu dintii in gura, nu? Atunci fara cuvinte tari la adresa mamelor.

Alte 4 amanunte AICI.

Lucruri care conteaza…

Stiti lucrurile alea care par mici, dar sunt extrem de importante in viata noastra? Sunt lucrurile de care incercam noi insine sa ne convingem ca au o mica importanta, in chip de zid de aparare, ca sa nu avem de suferit.

Pentru mine, unul din lucrurile alea il reprezinta consecventa oamenilor. De fiecare data cand o persoana de langa mine este inconsecventa, ma simt oarecum tradata in increderea cu care am investit acea persoana. Pe romaneste, frate, una zici si alta faci.

Mi se pare normal sa nu iti incalci cuvantul dat, sa nu te razgandesti de pe o zi pe alta, practic, sa nu te doara fix in cot fata de cei din jur si de ce le-ai zis la un anumit moment.

Mi se mai pare normal si sa incerci sa ii respecti pe fraierii care te cred pe cuvant si iti acorda incredere.

Incerc sa inteleg care ar fi motivele unei persoane inconsecvente. Mi s-a zis de multe ori ca sunt o persoana empatica, asa ca fac eforturi pentru a vedea care e logica. In mod sigur, o logica exista. Fie ca e ea inteleasa doar de persoana in cauza, fie ca o inteleg si altii, asta e partea a doua.

Dar orice om are o logica in ceea ce face. Evident, ar fi minunat daca ar impartasi-o  cu cei din jur, pentru a simplifica relatiile si comunicarea inter-umana.

O sa spuneti ca sunt frustrata…da, sunt, si imi accept frustrarea ca pe orice alt sentiment care exista. Mi se pare, pana la urma, o chestie umana sa te enervezi/ superi/ frustrezi/ intristezi sau ce mai vreti voi, atunci cand nu intelegi un om sau mai multi din jurul tau, lucru care reuseste doar sa te indeparteze de persoana/ persoanele respectiva/e.

Ce incerc sa spun este ca, desi stiu ca exista motive pentru orice actiune a unui om si are in spate o logica, exista mereu riscul sa o iei personal si sa te afecteze mai mult decat ar trebui.

Ce fac in aceasta situatie? Imi eliberez mintea, ma pun in pielea acelei persoane si apelez la optimismul aparent innascut pe care il posed, considerand astfel ca maine va fi mai bine si ca voi intelege, intr-un final, logica umana.

Frumos scop pentru aceasta viata, nu? 🙂

Pentru moment, Annie se multumeste cu faptul ca scrisul are un rol cathartic si profita de revigorarea pe care i-a adus-o. Voi?