Omul în toate gândurile lui

Posts tagged ‘sat’

Gura Umorului fără dinți

Prin 2007 am intrat în UE cu căţelul de oraş şi cu porcul de ţară, visând la un potenţial fluviu de lapte şi miere. Bine, între timp s-a dovedit o ţeapă, dar acum îmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare din vara lui 2007, la vreo 6 luni de la data la care am început să fim numiţi europeni şi de către celelalte ţări ale vestului Europei. În decorul pitoresc al celor trei case situate într-o rână şi pe uliţa cu o uşoară tentă de ţărână proaspăt ridicată în aer, îşi făcea loc o maşină cu număr de București. Cum în oraş punctul de atracţie este piaţa centrală, cam aşa şi la sat, bodega centrală este acest alfa şi omega al obiectivelor turistice. Ceasul bătea de ora 1, cred că era şi-nainte, iar maşina opreşte acolo, sub privirile celor de la cârciumă, priviri lucitoare, dar calme conform celor spuse de către sticlele goale de pe masă.

„Bună ziua, oameni buni!”. După salut o voce de undeva din spate se aude, dar nu prea apăsat: „Ce dracu’, băi, alt orăşean cu chef de vizită?!”. Era clar, l-au mirosit, să te ţii acum. „Am venit cu un sondaj”, încercă tânărul să se facă auzit. Coana Leana, din uşa magazinului, mai surdă de fel, nu a auzit prea bine şi îl întreabă: „Ce, maică? Păi, dă când avem petrol în sat să sondaţi? Bărbat-miu era după petrol, da’ tot sondează cimitirul de vro 10 ani şi nu s-a-ntors cu nimica.” „Nu, mamaie, eu cu sondaj de opinie, nu petrol.” „Ete pe dracu’, i-auzi la el, opinie, auzi grozăvie. Da’ maică, eu aprind focu’ cu motorină, nu cu opinie d-asta, d-a matale.” Rămas fără cuvinte, tânărul se retrage la maşină, sperând să găsească altceva de la care să înceapă.

Trec câteva minute, se întoarce de la maşină cu nişte foi şi trece pe la oameni. „Bre, matale ai auzit de UE?”. Moş Muscă nu prea ţinea la glume, cu el ori erai serios, ori râdeai la glumele lui. Dar doar la ale lui. „Mă, nesimţitule, aşa vorbeşti tu cu mine? Cu *uie, cu d-astea? Ia vezi că te şi cârpesc. Ei drăcie!”. Băiatul se retrage şi-şi încearcă norocul la alt ţăran, mai împlinit după sticla de bere pe care tocmai o dăduse gata. „Matale ce spui? Ai auzit de Europa?” „Da, tinere, am auzit, e şi fi-miu prin Spania, giner-miu prin Germania.” „Dar bre, ştiai că acum o să vă bage asfalt, o să vă bage cablu, internet?” „Măi tinere, eu nu sunt dintre ‘ceia, nu-mi bagă nimeni nimic mie, eu cu muierea mea ce mai fac, da’ atât.” „Nu, bre, e pe fonduri de la UE şi bagă toate astea.” „Da’ ce are fundurile uie cu mine? Da’ acum să nu fiu ticălos, dacă bagă, să bage. Da’ să nu doară!”.

Acest sondor de ocazie, în mână cu un pix şi o foaie, îşi mai încercă norocul la o femeie de cam 50 de ani care tocmai ce terminase de cumpărat ceva şi stătea la o bârfă. „Mamaie, matale ai auzit că UE vrea să legalizeze prostituţia?” „Ce-i aia proncstitutie, maică?”. O altă femeie de lângă ea o corectează rapid. „Nu, fă, nu proncstitutie. E legea aia cu curve.” „Păi, ce le face la curve?” „Nu le face nimic, dă Ioropa o lege pentru ele.” „A, păi zi aşa. Acu’ ce să cred, maică, o fi bine cu proncstitutia asta. Zic că n-o să îmi mai fie ruşine de ce-am făcut cu popa. Şi dacă-i lege, parcă aş mai face-o!”.

Norul de praf se ridică în urma maşinii, iar sătenii rămaşi la cârciumă discută post-sondaj. „Io v-am zis, bă, că oraşul ne strică copiii. Uite la ăsta, nici nu ne-a întrebat şi pe noi de Șengăn ăla d-am auzit eu la UnTV aseară.”

Tu pe cât ţi-ai vinde votul?

Scriu asta aici pentru ca prietenii care imi citesc blogul stiu parerea mea, n-are rost sa ma repet acolo. Ca sa intelegem de unde a pornit: Ionut Iancu ne-a intrebat ceva destul de firesc. Adica intrebarea aia pe care o pun anumiti politicieni care candideaza pentru un post mai inalt pe la sate/comune. La oras inca n-a venit moda, iar la nivel de tara exista niste baieti specializati in Tehnici de manipulare si Marketing agresiv pentru asa ceva.

Deci, tu pe cat ti-ai vinde votul? Adica vine un nene politician la tine care candideaza – sa luam pentru presedintia tarii – si te intreaba cat, ce si cum ? Stiti metodele pe care le-au avut pana in prezent: faina, lapte, salam, ulei, zahar, galeti etc. Bunica mea a primit un şorţ de bucatarie, o gramada de cutii cu chibrite, pix-uri, brichete. Asta doar pentru un simplu vot. Nenea ăla care a facut asta acum a ajuns ceva baiat mare in comuna. Totul a mers bine pana m-am imbatat destul de rau si i-am spus adevarul despre el si partidul lui. N-a mai venit pe la noi.

Totusi, sunt de acord cu impartirea fluturaselor, postere, dătători din gura – adica marketing classic. Dupa 40 de ani in care Viperele Rosii au condus tara, era normal sa se intample asa. Imi plac oamenii care au acceptat tot felul de „cadouri” din partea unui partid, l-au votat iar acum se plang ca nu sunt buni la conducere. Cine crezi ca e de vina? Cam cati din cei care au votat un anumit partid au vazut planul de actiune pe care doresc ei sa-l puna in aplicare daca ajung la guvernare? Sa fim seriosi… Stiti vorbele bătrânului Petre Ţuţea: „Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti.”

Generatiile care acum au 18-25 de ani este dezinteresata. Putini care mai doresc sa faca ceva, cei mai multi sunt indiferenti, pe aceeasi idee pe care ei o vor: sa mergi la munca 8 ore pe zi, sa vii acasa, mananci, TV, familie si somn. Eu n-am sa le dau apa la moara… Iar votul meu? Nu cred in promisiuni si vorbe aiurea. N-am cum sa-mi vand votul deoarece partidul pe care il simpatizez a disparut, acum sunt doar niste formatiuni mici, fara mare vlaga. Pe altcineva din prezent nu cred ca as vota…

In putinii mei ani de viata puteam sa fac mai multe dar n-am facut. Mereu cand imi aduc aminte de asta, ascult…